vineri, 11 iulie 2008

Si maine la nunta...

Maine se marita prietena mea cea mai buna. Ne stim de cand eram amandoua cu pampersi pe noi, de pe la vreo 3 ani...

Deci maine se marita si eu a trebuit sa imi iau haine. Nu pot exprima in cuvinte cum a fost sa caut ceva de imbracat pe care sa merite sa dau banii... Am urat faptul ca sunt femeie. Tinand cont ca nu sunt cea mai slaba si n-am deloc o talie de viespe am zis ca cel mai bine imi iau o pereche de pantaloni si o bluza... Dar de la zis pana la facut...

Mai intai am luat bluza. Dupa 4 ore de colindat magazine, am probat decat 3 bluze si am cumparat 1. Nu comentez preturile pentru ca la majoritatea magazinelor sunt o adevarata bataie de joc. Cum s-au pus 2 paiete sau o bulina colorata sare pretul peste 100 lei. Apoi a urmat nebunia cu pantalonii. Tot ce era dintr-un material mai subtire, ori era 3 sferturi, ori cu talia pana la urechi. Nu am vazut nimic sa zic: "uita astia sunt frumosi, dar nu mi-i pot permite." Iar materialele... si bunica avea carpe de sters pe jos de mai buna calitate.

Cand am intrat la Agnes Toma, in ideea ca poate gasesc ceva sa merite sa probez, ce-mi vad ochii? O rochie luuuuuunga, maro (culoarea era cu adevarat superba), dar ziceai ca e desprinsa din 1001 nopti. mai lipsea un val care sa vina peste fata si era tacamul complet, plus ca dantela era de-a dreptul jenanta si pretul astronomic.

Buuun... S-a facut miercuri si eu tot nu aveam ce imbraca. Asa ca m-am orientat spre exact ce nu vroiam eu si anume o rochie. Insa aici am avut probleme si mai mari. Din cateva zeci de modele, mie mie se potriveste o croiala sau 2... si bineinteles ca de la a-ti veni bine o croiala pana la a gasi si masura potrivita, e distanta luuuunga! Imi placea mult o rochie galbena, nu era nici uluitor de scumpa, cam la limita pentru mine, dar sa zicem ca mergea. Aratam ca gogoasa infuriata. Ca tipele alea penibile care uita ca ce au pe ele trebuie sa vina bine si pe ele nu doar pe umeras. Aproape ca am cedat nervos si eram convinsa ca nu voi gasi la timp nimic care sa-mi placa, cand mi-a venit ideea salvatoare: ce ar fi daca m-as duce la Obor? Zis si facut! Am ajuns la Obor si in marea de magazine am gasit ceva frumos, ieftin si care sa-mi vina si bine! Dupa lupte seculare am si eu in sfarsit ceva de imbracat. Pe de alta parte, daca Alex isi cauta costum, in maxim 2 zile termina cu alergatura si cautatul.