Motanul cu ochi albastri

Ieri mi-a fost dat sa vad cea mai trista pisica din lume. O birmaneza (cred) crem cu maro si cei mai albastri si tristi ochi. Slab si plin de purici si infometat, ii era frica sa stea la mangaiat. L-am momit cu o conserva de pate si tot s-a lasat greu convins. Acasa s-a refugiat intre frigider si perete si acolo a intepenit.

Se vede ca a avut odata un stapan. Nu este un motan crescut pe strada, mai ales ca ghearele i-au fost taiate la un moemnt dat. Este foarte frumos si bland, dar e extrem de deprimat. Abia dimineata s-a miscat un pic, dupa ce l-am scos cu forta din ascunzatoarea lui, iar cand a dat de mancare (desi a avut-o toata ziua in fata) a mancat de parca nu mai vazuse mancare in viata lui. Dupa masa s-a mai inviorat un pic si a pornit intr-o inspectie scurta prin casa si apoi inapoi in ascunzatoare.

Acum incercam sa-l punem pe picioare si sa-i gasim o familie iubitoare numai si numai pentru el.