Sambata - 1 Martie.
Iarasi durere in gat, ceva febra, insa nu suficienta pentru a sta in casa. Am plecat spre Carrefour sa vad cum arata o patura pe care vroiam sa o cumpar (o vazusem intr-un catalog). Pe drum ne-am oprit si la magazinul e-Mag sa luam un mouse. Bineinteles ca nu am avut cum sa luam nimic pentru ca nu facusem comanda pe net asa ca pana la urma mouse-ul l-am luat tot din Carrefour. Insa pana sa ajungem acolo ne-am oprit in Piranha. Cine a fost acolo macar odata stie ca proprietarii au 2 pitbulli superbi. I-am intalnit in curte patruland printre muncitorii care reamenajau terasa. Unul dintre caini era incredibil de trist pentru ca cineva ii pusese mingea pe un butoi si nu putea ajunge la ea.
Un caine mai trist rar mi-a fost dat sa vad.
La final era tare fericit ca isi primise mingea inapoi si alerga cu ea in gura prin toata terasa.Am ajuns intr-un final dramatic (si dupa ce am inghitit o tona de praf) in Carrefour. Evident ca nu am luat patura pt care venisem insa am descoperit cum imi sta cu casca de motociclist.
Sunt incredibili oamenii. In Carrefour era o aglomeratie de nedescris. Plus o gramada de oameni care stateau cu carucioarele pline de cumparaturi la cozi uriase doar pentru a participa la cine-stie ce tombola. Nici macar nu aveai pe unde trece. Insa stateau acolo stoici. Parca le era dor de cozile interminabile dinainte de '89.
Un caine tare serios vazut in drum spre casa mamei lui Alex...
De bull-terrierul asta eu si Alex suntem indragostiti. Un caine tare frumos si aparent tare prietenos (cand nu e atatat de stapan sa latre).Am ajuns acasa la mama lui Alex plini de praf, cu o foame de lup si iar cu febra mare. Dupa ce am mancat am picat lati si am dormit pana seara.
Duminica - 2 Martie
Nu stiu de ce ne-am trezit extrem de devreme: pe la 7:30-8 eram deja in picioare. Drept urmare la ora 12 dormeam dusi. Apoi o vizita la spital la o matusa de-a lui Alex. Cand am ajuns acolo am descoperit cu stupoare ca eram cu totii 8 oameni veniti de-o data, prin urmare am intrat in rezerva pe transe.
Dupa inca o tona de praf inghitita am ajuns acasa.
Tot week-endul a batut vantul in ultimul hal. Uitasem ca Bucurestiul este un oras atat de "prafos". Adidasii spalati vineri seara, sambata la pranz aratau de parca nu i-as fi spalat niciodata. Daca nu ar fi atata mizerie in orasul asta, o plimbare atunci cand bate vantul ar putea fi chiar placuta... macar a fost soare afara.
