Cica a venit primavara. Insa pare ca vrea sa se mai lase asteptata.
M-a uimit prima oara cand am vazut la Romana ghiocei de vanzare. Mi se parea prea devreme, prea nu e soare si frumos si cald, cum sa apara deja ghoceii?
Azi e 1 Martie. Traditional se dau martisoare fetelor si femeilor. Mai putin traditional se dau ursuleti de plus, inimioare roz cu puf sau eventual masini (pentru cei care-si permit. Evident!).
Mie mereu mi-a placut sarbatoarea asta. Pentru ca imi da o ocazie in plus sa fac surprize placute. Insa toata bucuria de a cauta ceva special imi e umbrita de armata de vanzatori care sar pe tine ca niste hiene si privirile disperate ale barbatilor. Este evident pentru multi o adevarata corvoada sa cumpere un martisor sau un buchetel de ghiocei pentru nevasta/pietena/mama/fiica/colega de munca. Azi dimineata am surprins 2 domni mai intre 2 varste spunand: ce domne! eu o sa le dau niste ghiocei si gata! ce atata agitatie. celalalt: da! si eu care ma gandeam sa le iau cate o prajitura... ies mai ieftin daca fac ca tine.
Mi s-a parut trist. Pentru ca pana la urma nu e o obligatie. Sau nu ar trebui sa fie. Ci o placere. Insa placerea de a darui e deseori umbrita de limita banilor din buzunar, de numarul de femei care trebuie "cadorisite" si nu in ultimul rand de reactia celor care primesc martisorul.
Si pentru ca totusi pare ca vine incet-incet si primavara si pentru ca Cristina mi-a adus aminte ca se poate sa simti si frumos de ziua asta:
PS: Este una din preferatele mele mai ales ca este una din putinele dovezi ca se poate sa se faca muzica frumos si curat.
Se afișează postările cu eticheta martie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta martie. Afișați toate postările
luni, 1 martie 2010
luni, 3 martie 2008
Week-end
Week-endul asta a fost unul... memorabil sa zicem. A debutat de vineri seara cu febra si dureri in gat. Si eu si Alex, ca doar suntem un cuplu nu? Suferim impreuna, desi la capitolul asta as fi preferat deloc. Dupa ce am baut bere deja atinsesem un fel de "Natural high".
Sambata - 1 Martie.
Iarasi durere in gat, ceva febra, insa nu suficienta pentru a sta in casa. Am plecat spre Carrefour sa vad cum arata o patura pe care vroiam sa o cumpar (o vazusem intr-un catalog). Pe drum ne-am oprit si la magazinul e-Mag sa luam un mouse. Bineinteles ca nu am avut cum sa luam nimic pentru ca nu facusem comanda pe net asa ca pana la urma mouse-ul l-am luat tot din Carrefour. Insa pana sa ajungem acolo ne-am oprit in Piranha. Cine a fost acolo macar odata stie ca proprietarii au 2 pitbulli superbi. I-am intalnit in curte patruland printre muncitorii care reamenajau terasa. Unul dintre caini era incredibil de trist pentru ca cineva ii pusese mingea pe un butoi si nu putea ajunge la ea.
Un caine mai trist rar mi-a fost dat sa vad.
La final era tare fericit ca isi primise mingea inapoi si alerga cu ea in gura prin toata terasa.
Am ajuns intr-un final dramatic (si dupa ce am inghitit o tona de praf) in Carrefour. Evident ca nu am luat patura pt care venisem insa am descoperit cum imi sta cu casca de motociclist.
Sunt incredibili oamenii. In Carrefour era o aglomeratie de nedescris. Plus o gramada de oameni care stateau cu carucioarele pline de cumparaturi la cozi uriase doar pentru a participa la cine-stie ce tombola. Nici macar nu aveai pe unde trece. Insa stateau acolo stoici. Parca le era dor de cozile interminabile dinainte de '89.
Un caine tare serios vazut in drum spre casa mamei lui Alex...
De bull-terrierul asta eu si Alex suntem indragostiti. Un caine tare frumos si aparent tare prietenos (cand nu e atatat de stapan sa latre).
Am ajuns acasa la mama lui Alex plini de praf, cu o foame de lup si iar cu febra mare. Dupa ce am mancat am picat lati si am dormit pana seara.
Duminica - 2 Martie
Nu stiu de ce ne-am trezit extrem de devreme: pe la 7:30-8 eram deja in picioare. Drept urmare la ora 12 dormeam dusi. Apoi o vizita la spital la o matusa de-a lui Alex. Cand am ajuns acolo am descoperit cu stupoare ca eram cu totii 8 oameni veniti de-o data, prin urmare am intrat in rezerva pe transe.
Dupa inca o tona de praf inghitita am ajuns acasa.
Tot week-endul a batut vantul in ultimul hal. Uitasem ca Bucurestiul este un oras atat de "prafos". Adidasii spalati vineri seara, sambata la pranz aratau de parca nu i-as fi spalat niciodata. Daca nu ar fi atata mizerie in orasul asta, o plimbare atunci cand bate vantul ar putea fi chiar placuta... macar a fost soare afara.
Sambata - 1 Martie.
Iarasi durere in gat, ceva febra, insa nu suficienta pentru a sta in casa. Am plecat spre Carrefour sa vad cum arata o patura pe care vroiam sa o cumpar (o vazusem intr-un catalog). Pe drum ne-am oprit si la magazinul e-Mag sa luam un mouse. Bineinteles ca nu am avut cum sa luam nimic pentru ca nu facusem comanda pe net asa ca pana la urma mouse-ul l-am luat tot din Carrefour. Insa pana sa ajungem acolo ne-am oprit in Piranha. Cine a fost acolo macar odata stie ca proprietarii au 2 pitbulli superbi. I-am intalnit in curte patruland printre muncitorii care reamenajau terasa. Unul dintre caini era incredibil de trist pentru ca cineva ii pusese mingea pe un butoi si nu putea ajunge la ea.
Un caine mai trist rar mi-a fost dat sa vad.
La final era tare fericit ca isi primise mingea inapoi si alerga cu ea in gura prin toata terasa.Am ajuns intr-un final dramatic (si dupa ce am inghitit o tona de praf) in Carrefour. Evident ca nu am luat patura pt care venisem insa am descoperit cum imi sta cu casca de motociclist.
Sunt incredibili oamenii. In Carrefour era o aglomeratie de nedescris. Plus o gramada de oameni care stateau cu carucioarele pline de cumparaturi la cozi uriase doar pentru a participa la cine-stie ce tombola. Nici macar nu aveai pe unde trece. Insa stateau acolo stoici. Parca le era dor de cozile interminabile dinainte de '89.
Un caine tare serios vazut in drum spre casa mamei lui Alex...
De bull-terrierul asta eu si Alex suntem indragostiti. Un caine tare frumos si aparent tare prietenos (cand nu e atatat de stapan sa latre).Am ajuns acasa la mama lui Alex plini de praf, cu o foame de lup si iar cu febra mare. Dupa ce am mancat am picat lati si am dormit pana seara.
Duminica - 2 Martie
Nu stiu de ce ne-am trezit extrem de devreme: pe la 7:30-8 eram deja in picioare. Drept urmare la ora 12 dormeam dusi. Apoi o vizita la spital la o matusa de-a lui Alex. Cand am ajuns acolo am descoperit cu stupoare ca eram cu totii 8 oameni veniti de-o data, prin urmare am intrat in rezerva pe transe.
Dupa inca o tona de praf inghitita am ajuns acasa.
Tot week-endul a batut vantul in ultimul hal. Uitasem ca Bucurestiul este un oras atat de "prafos". Adidasii spalati vineri seara, sambata la pranz aratau de parca nu i-as fi spalat niciodata. Daca nu ar fi atata mizerie in orasul asta, o plimbare atunci cand bate vantul ar putea fi chiar placuta... macar a fost soare afara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)