Am crezut in Mos Craciun pana pe la 10-11 ani. Da, eram mare deja, si copii radeau de mine. Dar aparam cu ardoare certitudinea ca Mos Craciun exista. Stiam ca e ceva "putred in Danemarca", dar refuzam sa dau drumul acestei ultimi franturi de magie, de copilarie. Stiam ca la noi Mosu' vine altfel ca la alti copii. La noi venea seara ianinte de culcare si nu in timpul noptii. Si mai mult decat atat, cadourile apareau din neant chiar langa mine, eu, care aveam mereu obiceiul de a ma uita la televizor din fotoliul de langa brad... si cum sa nu cred cand vedem ca langa mine au aparut cadourile frumos impachetate, cand cu cateva minute mai devreme nu era nimic acolo?!Poate ca si din cauza realitatii pe care o traiam, doream sa cred ca mai exista ceva frumos si magic care nu are nevoie de explicatii si care nu poate fi alterat si schimbat de nimeni si de nimic.
La un moment dat, pe la vreo 8-9 ani, o prietena de-a sora-mii mi-a spus ca Mos Craciun nu exista. Ii parea rau ca rad copii de mine si s-a hotarat sa imi zica adevarul. Imi spuneau si colegii de la scoala asta, dar tot nu credeam. Mi se parea Craciunul atat de intunecat si fara sens fara Mosu'....
Tin minte ca am plans cu lacrimi amare cand am aflat ca totul nu e decat o mare pacaleala frumoasa, o traditie religioasa care parea ca nu are nicio legatura cu batranelul bland, care aducea cadouri copiilor cuminti. Si pana la urma cand si cum decizi sa-i spui copilului tau ca Mosu' de fapt nu exista? Ca Polul Nord nu e decat o regiune geografica si ca acolo nu exista decat maxim o statie meteorologica si nu casa si atelierele gemand de jucarii... Ca renii din Laponia nu trag sania cea zburatoare... Pentru ca in momentul realizarii adevarului se prabuseste o lume, se duc vise si credinta ca lucrurile magice chiar exista. Cu greu am realizat ca fiecare din noi e un Mos Craciun, mai mic sau mai mare, mai generos sau mai putin generos, dupa posibilitatile financiare si cele sufletesti.
Imi place sa fac cadouri. Imi place sa ma zbat sa gasesc, daca nu cadoul perfect, ceva care sa arate preocuparea mea, ceva care sa arate ca am vrut sa fac o surpriza placuta. Si la fel de mult imi place sa primesc cadouri, sa desfac pachetul si sa trepidez de emotie, dar fara sa-mi stapanesc un gand... "oare ce mi-a adus Mosu' anul asta?"
