Anul asta a debutat cu o gramada de schimbari. In nici 3 saptamani s-au schimbat sau au aparut atatea lucruri incat uneori am senzatia ca au trecut 3 luni nu 3 saptamani.
Sa enumar ce-i mai important:
In primul rand au aparut schimbari la munca. Toate in bine in ceea ce ma priveste. Acelasi job, aceeasi firma, alta denumire de firma si o colaborare cu un nume mare, care nu poate sa ne aduca decat beneficii (speram noi).
Plus ca plecam la Paris. In Martie, 8 zile, nu vom face nimic altceva decat sa vizitam si sa facem poze! Si evident sa ne destindem. Nu ar fi putut spera in viitorul apropiat ca vom putea pleca, dar norocul ne-a suras si uite ca lucrurile s-au aranjat in asa fel incat acum avem si biletele de avion si cazarea asigurata. Nu ne mai ramane decat sa strangem banii de cheltuiala acolo.
Am mai apucat sa mai si citesc pe ici pe colo, sa mai si vad cateva filme bune, sa mai si cunosc oameni.
Singurul lucru prost din toata ecuatia asta e ca acum tre sa ma inghesui in metrou zi de zi.
marți, 19 ianuarie 2010
luni, 18 ianuarie 2010
Dreptul la libera exprimare si la internet
Trist ce zice Arhi aici. In ritmul asta, revenim la vechile blog-uri, cele tinute in jurnale, scrise de mana...n-ar fi rau pentru multi tineri, care nu stiu sa scrie corect in limba lor materna, nu mai zic de caligrafie...Si uite asa, democratia devine dictatura
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
vineri, 8 ianuarie 2010
Phil Collins - Can't Stop Loving You
Uitasem de melodia asta pana cand am auzit-o intamplator in autobuz. M-a luat prin surprindere, dar a fost una dintre cele mai placute surprize din ultima vreme. Este una din acele melodii pe care nu ma satur niciodata sa o ascult pe repeat.
vineri, 1 ianuarie 2010
La Multi Ani!
Si a trecut si Craciunul si Revelionul. Cand au venit nu stiu... Sarbatorile de anul asta parca prea au fost pe graba. Au fost frumoase, dar parca au trecut inainte sa-mi dau seama ca au venit. Alta data intram in febra sarbatorilor mult mai deplin si mai repede.
Insa a fost frumos. Am fost alaturi de familie si de prieteni. Cei dragi sunt tot bine si sanatosi (pe cat posibil), iar anul asta ciudat si dificil a trecut fara sa lase urme prea adanci...
Deci a fost bine.
La Multi Ani!
Insa a fost frumos. Am fost alaturi de familie si de prieteni. Cei dragi sunt tot bine si sanatosi (pe cat posibil), iar anul asta ciudat si dificil a trecut fara sa lase urme prea adanci...
Deci a fost bine.
La Multi Ani!
marți, 22 decembrie 2009
Eu sunt Sasha
Sasha e noul pisic al unor prieteni buni de-ai nostri. La prima vedere e baietel (bine ca numele e mai...unisex :D), are pernitele de la labute negre, ochii foarte verzi si o reala problema cu cablurile.
Tehnologia avansata...
Suntem in anul de gratie 2009, mai e putin si se face 2010. Avem bluetooth, infrarosu, wireless, aer conditionat, termopane, senzori de miscare, sterilizatoare portabile, ionizatoare, filtre de apa, camere video... dar pentru ca e frig afara si caloriferele sunt moarte de vreo saptamana tot cu calorifer electric cu ulei cum avea bunica ne incalzim.
Toata tehnologia asta smechera si avansata e cam inutila cand iti ingheata fundul de frig. Acum cica incepem sa ne dezmortim...
Toata tehnologia asta smechera si avansata e cam inutila cand iti ingheata fundul de frig. Acum cica incepem sa ne dezmortim...
miercuri, 16 decembrie 2009
Strutii
Exista o categorie de persoane care ma scoate din minti. Cei care au comportament de strut. Isi baga capul in pamant ca sa nu mai vada sau auda chestiile naspa din jur. Se intorc cu fundul la lume, se baga intr-un fel de cocon protector si nu au nici cea mai palida idee despre ce se intampla in jurul lor. Cum lucrurile capata o intorsatura urata sau mai serioasa, cum vor sa dea bir cu fugitii si nu accepta nimic din ce ar putea vreodata sa le bruieze ideea lor despre cum este lumea.
Este un echilibru foarte delicat. Parca traiesc pe un fel de nor care risca sa se risipeasca la cea mai usoara adiere de vant.
Unii ajung asa, altii se nasc asa, dar indiferent de evolutie, "strutii" au un lucru in comun. Cum lucrurile se "imput" un pic, cum trag obloanele si incuie usa si nu vor sa stie sau sa auda nimic. Parca si vad cun copil care alearga cu mainile la urechi straigand in gura mare "LA-LA-LA-LA-LA!!" de parca zgomotul care-l impiedica sa auda, rezolva ceva.
Eu sunt adepta discutiilor. Oricat de lungi si dese este nevoie. Problemele minore maturate sub proverbialul covor ajung sa formeze un ditamai mormanul pe care nu prea ai cum sa-l mai ignori. Eu prefer, pe cat posibil, sa spun ce ma deranjeaza in momentul in care ma deranjeaza.
Problema discutata. Problema rezolvata. Problema uitata.
Uneori enervez cu treaba asta. Insa cea mai sanatoasa metoda de a avea relatii bune cu cei din jur este sa nu ajungi la resentimente din chestii minore. Nu functioneaza mereu. Teoretic e infailibila metoda. Practic... e altceva...
Cele mai nepalcute surprize le-am avut datorita chestiilor ramase nespuse. Cestiile marunte care se aduna in timp si care la un moment dat rabufnesc in cel mai nepotrivit moment si din cel mai (aparent) neinsemnat motiv.
Shit happens. Every single day.
Este un echilibru foarte delicat. Parca traiesc pe un fel de nor care risca sa se risipeasca la cea mai usoara adiere de vant.
Unii ajung asa, altii se nasc asa, dar indiferent de evolutie, "strutii" au un lucru in comun. Cum lucrurile se "imput" un pic, cum trag obloanele si incuie usa si nu vor sa stie sau sa auda nimic. Parca si vad cun copil care alearga cu mainile la urechi straigand in gura mare "LA-LA-LA-LA-LA!!" de parca zgomotul care-l impiedica sa auda, rezolva ceva.
Eu sunt adepta discutiilor. Oricat de lungi si dese este nevoie. Problemele minore maturate sub proverbialul covor ajung sa formeze un ditamai mormanul pe care nu prea ai cum sa-l mai ignori. Eu prefer, pe cat posibil, sa spun ce ma deranjeaza in momentul in care ma deranjeaza.
Problema discutata. Problema rezolvata. Problema uitata.
Uneori enervez cu treaba asta. Insa cea mai sanatoasa metoda de a avea relatii bune cu cei din jur este sa nu ajungi la resentimente din chestii minore. Nu functioneaza mereu. Teoretic e infailibila metoda. Practic... e altceva...
Cele mai nepalcute surprize le-am avut datorita chestiilor ramase nespuse. Cestiile marunte care se aduna in timp si care la un moment dat rabufnesc in cel mai nepotrivit moment si din cel mai (aparent) neinsemnat motiv.
Shit happens. Every single day.
marți, 8 decembrie 2009
Nemuritori
Exista lucruri care nu au moarte. Care se invechesc si imbatranesc asa cum o face un vin bun. Care odata cu timpul stralucesc si mai tare si isi arata valoarea, eclipsand de departe orice ar putea vreodata spera sa le faca "concurenta".
Eleganta e ceva cu care te nasti. E ceva care iti vine la fel de natural ca si pielea de pe corp, dar care nu poate fi dobandita decat foarte greu. Astfel nici nu-i de mirare ca simboluri ale elegantei au fost mereu persoane care aratau ca proaspat "scoase din cutie" fara sa para ca fac vreun efort in sensul asta. Care arata la fel de elegant si in blugi si tricou, dar si in cea mai frumoasa imbracaminte.
Audrey Hepburn
Catherine Hepburn
Natascha McElhone
Sean Connery
Carey Grant
Apoi exista talentul. Care indiferent in ce epoca apare se face remarcat si devine etalon pentru tot restul. Nu am de gand sa ma bag in pictura, muzica clasica sau arhitectura. Pe acrestea le stie toata lumea...
Cand mi-a venit ideea sa scriu postul asta ascultam A Change Gonna Come a lui Sam Cooke cantata de Seal. Si mi-am dat seama ca exista doar o mana de artisti care mai pot indrazi sa cante asemenea melodii fara sa pice in penibil.
In afara de originalul lui Sam Cooke, coverul lui Seal este singurul care face dreptate melodiei.
La fel este cazul melodiilor At last si I'd rather go blind ale Ettei James, cantate de Beyonce in filmul Cadillac Records.
Nu prea ma dau eu in vant dupa Beyonce, dar este cam singura care poate lua o melodie ca aceasta si sa o faca sa straluceasca din nou.
Exemplele sunt foarte multe. Aretha Franklin, Ray Charles, Beatels, Tina Turner... Si probabil ca daca as scrie despre fiecare in parte nu m-as mai ridica prea curnd de la calculator.
Uneori se intampla miracole si eleganta si talentul se intalnesc in aceeasi persoana, si atunci nu ai de ales decat sa te minunezi si sa te bucuri de prezenta unor asemena fiinte.
Devine irelevant ce fel de oameni au fost toti acestia, ca erau buni sau rau, alcoolici sau perversi sau bun samariteni. Ceea ce e important e ca prin prezenta lor, prin talentul si/sau prezenta carismatica, prin felul prin care trec prin viata si prin ceea lasa in urma, oameni ca mine se simt un pic mai bogati si au un etalon de calitate cu care sa se compare si spre care sa tinteasca (si aici ma refer nu doar la aspectul fizic sau la muzica, ci la tot ceea ce poate insemna talent personal si reusita).
Eleganta e ceva cu care te nasti. E ceva care iti vine la fel de natural ca si pielea de pe corp, dar care nu poate fi dobandita decat foarte greu. Astfel nici nu-i de mirare ca simboluri ale elegantei au fost mereu persoane care aratau ca proaspat "scoase din cutie" fara sa para ca fac vreun efort in sensul asta. Care arata la fel de elegant si in blugi si tricou, dar si in cea mai frumoasa imbracaminte.
Audrey Hepburn
Catherine Hepburn
Natascha McElhone
Sean Connery
Carey Grant
Apoi exista talentul. Care indiferent in ce epoca apare se face remarcat si devine etalon pentru tot restul. Nu am de gand sa ma bag in pictura, muzica clasica sau arhitectura. Pe acrestea le stie toata lumea...Cand mi-a venit ideea sa scriu postul asta ascultam A Change Gonna Come a lui Sam Cooke cantata de Seal. Si mi-am dat seama ca exista doar o mana de artisti care mai pot indrazi sa cante asemenea melodii fara sa pice in penibil.
In afara de originalul lui Sam Cooke, coverul lui Seal este singurul care face dreptate melodiei.
La fel este cazul melodiilor At last si I'd rather go blind ale Ettei James, cantate de Beyonce in filmul Cadillac Records.
Nu prea ma dau eu in vant dupa Beyonce, dar este cam singura care poate lua o melodie ca aceasta si sa o faca sa straluceasca din nou.
Exemplele sunt foarte multe. Aretha Franklin, Ray Charles, Beatels, Tina Turner... Si probabil ca daca as scrie despre fiecare in parte nu m-as mai ridica prea curnd de la calculator.
Uneori se intampla miracole si eleganta si talentul se intalnesc in aceeasi persoana, si atunci nu ai de ales decat sa te minunezi si sa te bucuri de prezenta unor asemena fiinte.
Devine irelevant ce fel de oameni au fost toti acestia, ca erau buni sau rau, alcoolici sau perversi sau bun samariteni. Ceea ce e important e ca prin prezenta lor, prin talentul si/sau prezenta carismatica, prin felul prin care trec prin viata si prin ceea lasa in urma, oameni ca mine se simt un pic mai bogati si au un etalon de calitate cu care sa se compare si spre care sa tinteasca (si aici ma refer nu doar la aspectul fizic sau la muzica, ci la tot ceea ce poate insemna talent personal si reusita).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)