Banc

Un politist face cu mana dupa un taxi. Se urca in taxi: - La gara!
Langa taximetrist, se afla o maimuta in masina.
La un stop, taximetristul ii arde o palma peste ceafa maimutei si aceasta incepe sa ii faca un sex oral pana termina omul. Politistul vede, se mira, dar nu zice nimic.
Mai merg ei ce mai merg, si iar taximetristul ii arde iar una peste ceafa maimutei si aceasta incepe sa presteze.
Politistul face iar ochi mari si intreaba: - Auziti, dar e normal asa ceva?
Taximetristul: Vai, dar ce nesimtit sunt! Nu mi-am dat seama, doriti si dumneavoastra?
Politistul: Nu, domne, ce naiba...
Taximetristul: Haide, domne, ca nu este nici un deranj, spuneti daca doriti si se rezolva
Politistul: OK, dar sa nu dai tare.

La Multi Ani Alex!

La cate nume ai si de cate ori pe an ti se spune "La Multi Ani!" ar fi trebuit sa fii presedinte de tara africana.

Corul...

In perioada asta mi se face un dor... de fapt in ultimii 3 ani, in perioada asta mi se face un dor nebun de cor.
O buna bucata din viata mea am facut (inca mai consider ca fac) parte dintr-un cor. 11 ani de cantat alaturi de oameni care mai de care mai diferiti unul de celalalt, dar toti legati de pasiunea pentru muzica. In perioada asta veneau concertele de Craciun, colindatul pe la firmele care ofereau asemenea manifestari angajatilor, si totul culmina cu noi strangandu-ne la usa "prof-ului" sa-l colindam. Mereu ne astepta, dar nu stia niciodata la ce ora o sa aparem. De vreo 3 ani s-a imbolnavit, si emotia ar fi prea mult pentru el asa ca traditia de atatia ani s-a oprit.
Aveam 11 ani cand, in clasa a cincea fiind, l-am intalnit pe domnul profesor Gheorghe Neagu. Eram extrem de emotionata pentru ca stiam ce urma sa se intample la ora aceea de muzica. Se facea selectia pentru cor. Ne chema la catedra si ne punea sa cantam "Desteapta-te Romane!". Mi-a venit si mie randul si nu mi-a venit sa cred cand mi-a zis sa vin la cor. Zburam de fericire. Nu stiam exact ce inseamna, ce urmeaza sa fac, ce inseamna vocea a doua, dar eram incredibil de fericita!
Asa am intrat eu in "MiniLira" versiunea cu copii de clasele 5-8 a "Lirei Prahovei". Au urma repetitii, concerte, emotii enorme si intr-o zi suntem anuntati ca pentru concertul de la Filarmonica vom pregati un cantec la care vor exista si solisti!. Solisti! Imi doream sa fie si eu solista, dar emotia m-a cam gatuit la probe si nu am fost aleasa. Cu 2 saptamani inainte de concert o rog pe una din fetele care era solista sa ma invete si pe mine partea ei, ca-mi placea tare mult. Si profu m-a auzit cantand singura, in sala de muzica. Acela a fost momentul in care mi-a spus ca trebuie sa fiu si eu solista. EU! Solista! Am vomitat de 2 ori pe drumul spre scena, insa mi-am cantat partea fara greseala.
Un an mai tarziu eram singura care facea parte si din MiniLira si din Lira Prahovei, astfel ca la concertul de Craciun am cantat de 2 ori. Eram cea mai mica pe atunci in conditiile in care aveam colegi si de 40 de ani, iar eu doar 12. Odata cu schimbarea vocii (da, mi s-a intamplat si mie asta) am devenit soprana. Si au urmat 11 ani de repetitii sambata de sambata la ora 9 dimineata. Repetitii care durau si 4 ore, dar care ne umpleau sufletul de bucurie. Radeam cu totii, ne bucuram cu totii si cantam cu totii.
Uneori mai fugeam la munte cu autocarul. Nu stiu cine platea pentru inchirierea lui (probabil unii dintre colegii mai pilosi rezolvau asta), dar stiu ca atunci cand plecam cu autocarul ieseau cele mai reusite repetitii, ne ieseau cele mai grele melodii si me distram cel mai bine. Am fost chiar dati afara dintr-un restaurant din mijlocul Sinaii pentru ca am inceput sa cantam si acopeream muzica deja existenta acolo. Oriunde mergeam nu puteam sta fara sa cantam. La restaurant, pe strada, in parc...
Dupa repetitii mergeam cu totii la o bere (aveam locul nostru de intalnire) si daca se trezea careva sa cante ceva, incepeam cu totii.
Intre timp am terminat liceul, am venit in Bucuresti la facultate, dar aproape in fiecare sambata veneam la repetitii. Nici nu se punea problema sa lipsesc de la concerte. Si la concerte imbracam mandra costumul ala rosu pe care mi l-am dorit cu ardoare...
Acu mi-e tare dor de repetitii, de concerte, dar mai ales de colinda de Craciun pentru domnul profesor.
Sper ca sunteti bine Domnule Profesor si anul acesta o sa va colind... in gand...

foto via

De week-end.... prelungit

* Joi am fost la concert Gotan Project. A fost un spectacol superb.Am picat pe spate (povestesc mai pe larg in alt post).
* Vineri munca, dureri de picioare, oftica ca nu ninge, mers la Sushi Point in Unirea, aflam cu stupoare ca unele produse sunt disponibile doar cu comanda pe net si ca se face livrare GRATUITA, dar in functie de zona era o comanda minima... in Militari comanda minima e de 150 lei. grrrrrrrr.... alta data
* Sambata mers toata ziua la cumparaturi prin ploaie si frig (cu masina de data asta :D) si iar oftica ca nu e mai frig ca sa ninga. Papat pui sanghai si peste prajit cu muuuuuuuuult usturoi (m-a injurat Alex ceva pt asta :D)
* Duminica plecat dimineata la Ploiesti, mancat fasole facuta de mama la cucta (oala sub presiune).... o minunatie, incercat sa devirusez calculatorul... se pare ca mi-a iesit :D
* Luni plecat cu mama si nepoata-mea in oras la plimbare, probat 3 pantaloni subtiri ca foaia de ceapa si scumpi ca foaia de aur, baut un suc si inapoi spre Bucuresti printr-o ceataaa... groasa ca fasolea pe care o mancasem cu o zi in urma.

Tribalistas - Velha Infancia

Stele, sori, nebuloase, gauri negre...

Multumita lui Nicu, am descoperit site-ul asta... e incredibil ce se afla dupa cerul asta al nostru. Cuvintele sunt de prisos pentru a exprima frumusetea acestor fotografii.

Boobs of the day - 2 Blondes

La Multi Ani Epure Carabineanu:D!

Pink - Sober

A evoluat mult de la parul roz si atitudinea de pustoaica rasfatata la femeia eleganta si matura care este acum. Si maturizarea asta se vede si in cantecele ei. Ultima melodie scoasa, si clipul aferent m-am cam lasat fara cuvinte.

Cel mai tare poster vazut vreodata

Cei de la SonyPictures au dat lovitura cu posterul pentru Terminator Salvation. Este cel mai bun pe care l-am vazut vreodata.

via