marți, 23 decembrie 2008

Thundercats!

Un super trailer (fals evident)! Plin de staruri si actiune. Pacat ca nu e real.



via

luni, 22 decembrie 2008

Quote of the day

Citatul zilei (de ieri, ca sa fiu exact) vine din filmul Running with Scissors:

My turd is a direct communication from the Holy Father.

Filmul este inspirat din memoriile personajului principal, are momente amuzante, dar per total este o drama puternica (mai ales ca este real)

Un corp superb

Nu am idee daca am mai pus sau nu poza asta (si sa dea naiba daca am rabdare sa caut), dar asta e un corp superb...nici nu mai zic nimica de fata domnisoarei, care este angelica

...se vede ca sunt odihnit dupa o zi intreaga de muncit in pauzele de FIFA (m-as muta in Africa de Sud ca astia de la mine din companie au liber de pe 15 decembrie pana pe vreo 15 ianuarie)

In the mood for love...

Una din melodiile principale ale unui film absolut senzational. Shigheru Umebayashi a creat o atmosfera incredibila cu muzica lui...



Si apoi vocea catifelata a lui Nat King Cole care canta obsedant:

O! Brad frumos! :D

Si anul asta m-am chinuit sa-mi aranjez un bradut frumos. Inca mai schimb locul globletelor si Alex rade de mine. E mic, din plastic, populat de cateva crengute de brad "adevarat" si-mi place tare mult:D.

De dimineata

Asta am vazut de dimineata cand am scos nasul pe geam sa vad cam cat de frig e afara...



Dupa ce am cascat gura suficient si m-am minunat pana mi-a inghetat fundul, am inceput sa vociferez sa-l scot si pe Alex din paturi sa vada si el minunea si sa fac niste poze :D

duminică, 21 decembrie 2008

Nick Kamarera & Deepside Deejays - Beautiful Days

O super melodie, o tot auzeam in masina cand conduceam si eram convins ca oamenii sunt romani...acum au scos si videoclip la melodie (melodia e destul de buna, asa ca nu cred ca era nevoie sa fie un video plin de tate si funduri, dar cine sunt eu sa ma plang de asa ceva)

sâmbătă, 20 decembrie 2008

O zi obositoare

Azi am avut o plimbare prelungita de la ora 11 dimineata pana pe la 6 seara...am ajuns amandoi franti...IMGB-ul este departe rau de tot si nici nu se mai gasesc bocanci asa buni acolo (sau pe marimea mea: aveau 46-47, dar nu 43)...Adi este nehotarata la cizme cum era acum 6 luni la blugi...data viitoare, se duce singura...nu o sa dau vreodata 1 milion pe ceva cumparat din Obor...am gasit niste bocanci frumosi si sper eu si durabili la nu stiu ce targ care e acum la liceul Iulia Hasdeu, fix in sala de sport in care am jucat si fotbal mai demult de pe la 12 la 2 noaptea...care are timp, sa treaca pe la Obor prin parcul din fata Primariei...sunt niste chestii interesante: ciubucuri, vin fiert, mititei, sticle de vin din afara, sortimente italienesti de mancare...vinul fiert nu e grozav, sticla de vin luata de noi e al dracului de tare si foarte dulce...daca asta e demidulce din Moldova, nu vreau sa incerc dulcele...daca Adi mai primeste si cizme de la Mosu, e clar ca la anul nu mai primeste nimic de Craciun...Eagle Eye e un film ok, Shia LaBeouf asta are ceva foarte enervant (in afara de mustacioara aia ce abia mijeste), gagica face un rol foarte slab

Boobs of the day

joi, 18 decembrie 2008

Cine crede in Mos Craciun?

Am crezut in Mos Craciun pana pe la 10-11 ani. Da, eram mare deja, si copii radeau de mine. Dar aparam cu ardoare certitudinea ca Mos Craciun exista. Stiam ca e ceva "putred in Danemarca", dar refuzam sa dau drumul acestei ultimi franturi de magie, de copilarie. Stiam ca la noi Mosu' vine altfel ca la alti copii. La noi venea seara ianinte de culcare si nu in timpul noptii. Si mai mult decat atat, cadourile apareau din neant chiar langa mine, eu, care aveam mereu obiceiul de a ma uita la televizor din fotoliul de langa brad... si cum sa nu cred cand vedem ca langa mine au aparut cadourile frumos impachetate, cand cu cateva minute mai devreme nu era nimic acolo?!

Poate ca si din cauza realitatii pe care o traiam, doream sa cred ca mai exista ceva frumos si magic care nu are nevoie de explicatii si care nu poate fi alterat si schimbat de nimeni si de nimic.

La un moment dat, pe la vreo 8-9 ani, o prietena de-a sora-mii mi-a spus ca Mos Craciun nu exista. Ii parea rau ca rad copii de mine si s-a hotarat sa imi zica adevarul. Imi spuneau si colegii de la scoala asta, dar tot nu credeam. Mi se parea Craciunul atat de intunecat si fara sens fara Mosu'....

Tin minte ca am plans cu lacrimi amare cand am aflat ca totul nu e decat o mare pacaleala frumoasa, o traditie religioasa care parea ca nu are nicio legatura cu batranelul bland, care aducea cadouri copiilor cuminti. Si pana la urma cand si cum decizi sa-i spui copilului tau ca Mosu' de fapt nu exista? Ca Polul Nord nu e decat o regiune geografica si ca acolo nu exista decat maxim o statie meteorologica si nu casa si atelierele gemand de jucarii... Ca renii din Laponia nu trag sania cea zburatoare... Pentru ca in momentul realizarii adevarului se prabuseste o lume, se duc vise si credinta ca lucrurile magice chiar exista. Cu greu am realizat ca fiecare din noi e un Mos Craciun, mai mic sau mai mare, mai generos sau mai putin generos, dupa posibilitatile financiare si cele sufletesti.

Imi place sa fac cadouri. Imi place sa ma zbat sa gasesc, daca nu cadoul perfect, ceva care sa arate preocuparea mea, ceva care sa arate ca am vrut sa fac o surpriza placuta. Si la fel de mult imi place sa primesc cadouri, sa desfac pachetul si sa trepidez de emotie, dar fara sa-mi stapanesc un gand... "oare ce mi-a adus Mosu' anul asta?"