Mai sunt doar 3 zile pana plecam la Paris. Abia astept sa... nici nu stiu sa ce... sa ma plimb, sa VAD, sa ma bucur. Daca as putea as absoarbe tot dintr-o privire ca mai apoi sa am timp sa le savurez pe indelete. Ma uimeste faptul ca saptamana viitoare pe vremea asta o sa fiu pe undeva, hoinarind pe strazile Parisului, mi se pare usor... ireal.
Niciodata nu mi-am imaginat ca voi putea face asta. Cand eram copil, doar personajele din povesti aveau posibilitatea de a calatori in asemenea locuri, mai apoi imi imaginam ca doar cei foarte norocosi sau instariti pot vedea lumea.
Multa vreme "chemarea" facuta de o ruda ajunsa cine-stie-cum sa traiasca in alta tara era un fel de "Sfant Graal", ceva despre care toti am auzit, insa numai cativa norocosi au avut cum sa experimenteze.
Apoi a venit munca in strainatate. Dar nu ma incanta teribil ideea de a munci pe rupte la negru doar pentru a vedea alta tara... pentru mine calatoria in strainatate inca nu exista ca si posibilitate.
Si iata ca acum ma pregatesc sa plec in concediu la Paris! Masor geanta sa ma asigur ca are dimensiunile maxime admise, imi stivuiesc tricourile si sosetele, facem ultimele calcule...
Inca putin.
