Thought of You from Ryan J Woodward on Vimeo.
Via
marți, 11 ianuarie 2011
luni, 3 ianuarie 2011
La multi ani!
A mai trecut un an. 2011...Cand eram mica anul 2000 mi se parea atat de teribil de indepartat incat parea imposibil ca voi ajunge vreodata sa il "ating". Si iata ca au trecut 11 ani de la fantasticul an 2000.
Noul an deja m-a facut fericita. Mi-a adus mult iubita zapada si ninsoare de care parca am parte din ce in ce mai putin, de la an la an.
Ador covorul asta alb si pufos si rece care se asterne peste tot. Imi place la nebunie linistea care e dimineata devreme, cand totul e inca amortit de somn si nu se aude decat respiratia aburinda si zapada sub talpi. Acea senzatie de singur pe lume si de calm profund.
Imi place pentru ca totul pare mult mai curat.
Imi place ca aerul rece te trezeste la realitate si te forteaza sa gandesti limpede si calm.
Imi place pentru ca bucuria de a te da cu sania sau de a arunca un bulgare de zapada este neegalata de nimic altceva in timpul anului. Zapada asta pare ca-i face pe cei care stiu sa se bucure de ea sa se simta ca niste supermani. Si cat de bun este un vin fiert dupa o plimbare de cateva ore prin zapada...
Imi place pentru ca imi aduce aminte de iernile fericite din copilarie, cand ningea toata iarna si puteam sa facem oameni de zapada mai inalti ca noi, cand nu vedeam asfaltul decat undeva prin martie si cand intram seara tarziu in casa, dupa o zi intreaga de joaca, uzi pana la piele, inghetati si foarte fericiti. Nu conta ca manusile s-au facut o bucata solida de gheata si ca pantalonii de mult nu mai sunt uscati, conta doar sa ne mai dam inca odata cu sania pe partie.
Ador iarna asta alba si nu cred ca o sa ma satur vreodata de ea.
miercuri, 22 decembrie 2010
sâmbătă, 18 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
miercuri, 1 decembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
2 filme vechi, dar noi
Am vazut in sfarsi Brazil si revazut dupa aproximativ 20 de ani (nu e sanatos sa fac astfel de calcule) Soylen Green.
Dupa mine valoarea adevarata a unui film este data de felul in care rezista in timp.
Dupa aproape 20 de ani de cand am vazut prima oara Soylent Green, filmul mi se pare la fel de bun, povestea la fel de solida. Solutia adoptata pentru hranirea populatiei care consumat absolut toate rezervele de hrana, acum insa pare si mai reala si mai aporape de noi, pentru simplu fapt ca ne indreptam galopant catre un val de caldura care dureaza tot anul, suprapopulare excesiva si consum haotic si fara sens ale rezervelor pamantului.
Brazil a fost o surpriza mai mult decat placuta. Pentru un film destul de lung (142 minute director's cut) nu a fost sub nicio forma plictisitor. Sunt destul de rare filmele care nu te pierd deloc pe parcursul a 2 ore si...
Imi aduce aminte de 1984 si de Noi (de Evgheni Zamatian) si de Logan's Run in sensul de societate condusa de un guvern abuziv si totalitar, in care legea nu poate fi contestata sau pusa sub semnul intrebarii, autoritatea organelor de ordine fiind incontestabila.
In Brazil societatea este controlata mult mai subtil. Oamenii nu sunt urmariti peste tot de camere de filmat, insa absolut totul este inregistrat de sirul nesfarsit de formulare, chitante, cereri, parafe semnaturi... Nimic nu se face fara formularul potrivit, care evident trebuie completat, semnat si stampilat corespunzator. Si mai ales nu se face nicio greseala. Insa atunci cand o greseala totusi apare, totul se prabuseste pentru functionarul care nu vrea pentru el decat o viata linistita alaturi de femeia pe care o tot viseaza.
Soylent Green trailer
Brazil trailer
Dupa mine valoarea adevarata a unui film este data de felul in care rezista in timp.
Dupa aproape 20 de ani de cand am vazut prima oara Soylent Green, filmul mi se pare la fel de bun, povestea la fel de solida. Solutia adoptata pentru hranirea populatiei care consumat absolut toate rezervele de hrana, acum insa pare si mai reala si mai aporape de noi, pentru simplu fapt ca ne indreptam galopant catre un val de caldura care dureaza tot anul, suprapopulare excesiva si consum haotic si fara sens ale rezervelor pamantului.
Brazil a fost o surpriza mai mult decat placuta. Pentru un film destul de lung (142 minute director's cut) nu a fost sub nicio forma plictisitor. Sunt destul de rare filmele care nu te pierd deloc pe parcursul a 2 ore si...
Imi aduce aminte de 1984 si de Noi (de Evgheni Zamatian) si de Logan's Run in sensul de societate condusa de un guvern abuziv si totalitar, in care legea nu poate fi contestata sau pusa sub semnul intrebarii, autoritatea organelor de ordine fiind incontestabila.
In Brazil societatea este controlata mult mai subtil. Oamenii nu sunt urmariti peste tot de camere de filmat, insa absolut totul este inregistrat de sirul nesfarsit de formulare, chitante, cereri, parafe semnaturi... Nimic nu se face fara formularul potrivit, care evident trebuie completat, semnat si stampilat corespunzator. Si mai ales nu se face nicio greseala. Insa atunci cand o greseala totusi apare, totul se prabuseste pentru functionarul care nu vrea pentru el decat o viata linistita alaturi de femeia pe care o tot viseaza.
Soylent Green trailer
Brazil trailer
vineri, 19 noiembrie 2010
miercuri, 17 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)