Ei bine a trebuit sa se faca Martie ca sa ma urnesc si eu sa mai scriu. Si am draci! A venit faimoasa Luna a Femeii dupa si mai faimoasa Luna a Iubirii (cica) ca sa aduca aminte omenirii ce fiinte fatastice si fabuloase sunt femeile si cum merita ele premiate si iubite si complimentate la fiecare colt de strada, de net, de revista.
Dar doar in Martie, ca dupa aia bate la ochi si se obisnuiesc prost. Li se urca la cap si dupa aia fac nazuri cand e sa curete cartofi ca li se rup unghiile noi din plasitc facute cadou de sotiorul mult-iubit si mult-iubitor.
Mie personal mi se pare o chestie fara sens si fara substanta. Nu ar trebui sa fie nevoie de toate sarbatorile astea ca sa iti aduci aminte de cel/cea de langa tine si sa-i faci o bucurie. Buchetul de zambile e cu atat mai apreciat cand vine doar pentru ca e marti si nu pentru ca este cumva "obligatoriu" si pari nesimtit daca nu aduci flori colegelor/prietenelor/cunostintelor purtatoare de sex feminin.
Si ajung la ce ma irita teribil zilele astea. Cum s-a facut 1-8 Martie au aparut de la diversi newslettere tematice. Ultimul m-a secat la suflet. Venit de la DOMO (care de fapt imi place la nebunie - au servicii ireprosabile) si denumit "Pentru Dumneavoastra doamna".
Aceasta Doamna generica este incantata din start de oferta fantastica la epilatoare si la cantare de baie... iar apoi de plite, hote si cuptoare. Pentru ca se stie ca femeile nu se depileaza iarna, se fac cat niste vaci (tot iarna) si singurele lor preocupari graviteza numai in jurul bucatariei.
Am avut o unda de speranta cand am vazut oferta pentru televizoare, poate doamna vrea sa stea comod pe canape si sa se uite la televizorul nou si lucios si avansat din punct de vedere tehnologic... dar nu! Televizorul nou si lucios si destept este tot pentru bucatarie. In ritmul asta vor aparea oferte pentru canapele extensibile pentru bucatarie, sifoniere pentru bucatarie si cazi de dus pentru bucatarie, pentru ca este evident! in afara de preocuparea de a se depila si a da din fund jos, femeia este prizoniera unui singur spatiu si anume bucatarie.
Mie personal mi se pare jignitor. Este ca si cum ai primi cadou un sapun... "mai spala-te si tu!" E ca si cum ai spune ca femeile, cum da un pic frigul, isi lasa blana sa creasca, pun inca un strat de grasime pe ele, ca doar se stie ca vine frigul si blana si sunca tin de cald nu? Iar cand iese soarele mai mult de 5 minute pe zi, le aducem delicat aminte ca e cazul sa treaca la defrisari in masa si sa inceapa cure de slabire demne de martirii biblici.
Cumva mi se pare ca lumea a imbratisat cu foarte mult entuziasm ideea ca femeile nu au procupari mai intelectuale si mai elevate decat parul de pe picioare, fasolea pentru sot si telenovela in care trebuie neaparat sa vada daca Luis Armando s-a impacat sau nu cu Maria Fernanda... si mi se pare trist.
Mi se pare trist pentru ca intr-o lume in care ne batem cu pumnul in piept ca suntem femei emancipate si ca locul nostru nu mai e exclusiv la cratita, fix asta spunem despre noi. Ca suntem cumva ca niste vaci indobitocite de siroape de genul "Eat, pray, love", ca parem culte daca am auzit de Coelho si ca suntem cumva mai dezirabile daca mancam Activia cu prune si ne dam cum creme "destepte" cu Q10.
Mi se pare trist ca spiritul si creierul parca nu mai vrem sa le hranim cu nimic decat cu rahaturi gen reality-show-uri, reviste golssy care ne povestesc cum nu vom fi noi niciodata si carti self-help (cum s-o traduce si asta) de parca cumva exista o reteta magica pentru fericirea si silueta eterna.
Dragele mele doamne si domnisoare aveti mai mult respect pentru propria persoana. Nu mai rositi de placere data viitoare cand primiti cadou un epilator sau un fier de calcat. Cadourile ar trebui sa fie lucruri pe care ti le doresti, nu de care ai nevoie, ar trebui sa fie lucruri care sa te rasfete, nu care te pun la treaba. Iubiti-va mai mult si cereti mai mult de la cei din jurul vostru. Impuneti-le sa va vada nu doar ca mama, sotie, colega, ci ca femeie, partenera, egala.
joi, 8 martie 2012
vineri, 26 august 2011
Aventuri la Spitalul Universitar de Urgenta Elias
Sa incep cu inceputul. Din cauza unor probleme vechi de sanatate a trebuit sa il internam pe tata la Spitalul Universitar de Urgenta Elias pentru cateva zile la sectia de Neurologie.
Primul contact cu spitalul, sau mai bine zis cu personalul.
Ajung ai mei la spital si unul din brancardieri vine sa-l ajute pe tata sa se dea jos din masina. Probabil vazand din ce masina s-au dat jos, a mai aparut un alt brancardier care tot tragea de tata in ideea ca poate o parea si el ca ajuta, poate poate primeste si el ceva. Sora-mea i-a dat 5 lei celui care a venit primul, si care de fapt facuse toata treaba. Al doilea, cu gura mare ca si mie trebuie sa imi dati ceva. Sora-mea nu, ca nu trebuie sa iti dau nimic. Pai cum nu? nu am ajutat si eu? Noroc ca sora-mea nu se pierde asa usor cu firea si si-a luat ala talpasita pana se apuca sa faca scandal.
Evident ca toti care au trecut pe la patul tatalui meu se asteptau sa primeasca ceva. Si cum intra o bancnota in buzunar (aproape indiferent de valoare), cum deveneau serviabili si draguti.
Socul meu a fost in legatura cu altceva. Stiu, evident, ca personalul din spitale in general este unul deplorabil ca si comportament si daca nu le dai bani te lasa sa mori. Si Spitalul Elias nu face nota discordanta. Toti sunt pusi pe capatuiala si nu ii intereseaza de amaratul sarac din patul de langa daca ala nu are un chior sa le dea.
Am fost uimita sa vad cat de incredibil de murdar este spitalul. Cand intri ai cumva senzatia ca esti intr-un spital cat de cat civilizat. Aer conditionat pe holuri, usi pe care se intra numai cu cod... ca pe partea cealalta a usii nu exista o bucata de yala este irelevant, la cat de impresionant este panoul cu butoane si luminite de pe usa... Si intri in salon.
In primul rand nici urma de aer conditionat in salon. O caldura ca in sauna. Podea acoperita cu linoleum verde-albastrui care nu a mai fost curatat de ceva vreme, noptierele cu rafturi care pica, asternuturi care au vazut vremuri mult mai bune acum vreo 10-15 ani, masa cu roti de pe care se putea manca nu putea fi folosita decat daca era acoperita de un strat serios de prosoape de harte, frigider inexistent (am mentionat cumva ca afara sunt 37 de grade si totul se strica cu viteza luminii?), tocarie obosita si scorojita, totul pare ca are la suprafata o mazga de jeg de iti e scarba sa pui mana... iar toaleta... trebuie sa te inarmezi cu foarte mult curaj sa te duci la toaleta acolo, pentru ca alternativa este constipare si/sau blocaj renal...
Mizeria troneaza peste tot. De la lift, la saloane, la oameni. In ciuda faptului ca stiu cum merge sistemul, mi se pare inadmisibil sa ceri bani sa iti faci meseria pentru care esti deja platit. Iar ciseasa de pe coliva nu au fost ce 2 gandaci de pe tocul usii, ci sobolanul care se plimba in voie prin salon. Sobolan inteligent. La neurologie sunt mult mai putine sanse sa poata alerga cineva cu cadrul dupa tine, cand marea majoritate nu pot duce singuri lingura la gura.
Iar comportamentul personalului spitalului vis-a-vis de acest "co-locatar" a fost uimitor. Anuntati pe la 12 noaptea ca exista un sobolan in camera, abia dimineata cand a venit medicul de garda in vizita si a aflat de existenta lui s-a si facut ceva in sensul asta. Cu chiu cu vai... plus indignarea vadita a celor care trebuiau sa se ocupe de asta. Se luasera de una de la curatenie. Cum adica? Cine a zis ca sunt sobolani? Adica... cine a indraznit?
Si pentru ca nimeni sa nu faca nimic altceva decat este absolut necesar, aia cu gura mare au astupat gaura, au plecat. Apoi a venit una, a luat molozul, a plecat. Pana s-a externat tata nu venise nimeni sa spele pe jos si eventual sa dezinfecteze.
Sa nu fiu inteleasa gresit. Nu contest capacitatea medicilor de acolo. In fond medicul neurolog al lui tata este unul foarte bun (si constient ca alea nu sunt conditii de tinut bolnavii), dar este strigator la cer si inadmisibil sa te internezi in spital si mizeria sa fie pana la tavan.
Luati de aici ca sa vedeti de ce conditii NU veti avea parte.
Primul contact cu spitalul, sau mai bine zis cu personalul.
Ajung ai mei la spital si unul din brancardieri vine sa-l ajute pe tata sa se dea jos din masina. Probabil vazand din ce masina s-au dat jos, a mai aparut un alt brancardier care tot tragea de tata in ideea ca poate o parea si el ca ajuta, poate poate primeste si el ceva. Sora-mea i-a dat 5 lei celui care a venit primul, si care de fapt facuse toata treaba. Al doilea, cu gura mare ca si mie trebuie sa imi dati ceva. Sora-mea nu, ca nu trebuie sa iti dau nimic. Pai cum nu? nu am ajutat si eu? Noroc ca sora-mea nu se pierde asa usor cu firea si si-a luat ala talpasita pana se apuca sa faca scandal.
Evident ca toti care au trecut pe la patul tatalui meu se asteptau sa primeasca ceva. Si cum intra o bancnota in buzunar (aproape indiferent de valoare), cum deveneau serviabili si draguti.
Socul meu a fost in legatura cu altceva. Stiu, evident, ca personalul din spitale in general este unul deplorabil ca si comportament si daca nu le dai bani te lasa sa mori. Si Spitalul Elias nu face nota discordanta. Toti sunt pusi pe capatuiala si nu ii intereseaza de amaratul sarac din patul de langa daca ala nu are un chior sa le dea.
Am fost uimita sa vad cat de incredibil de murdar este spitalul. Cand intri ai cumva senzatia ca esti intr-un spital cat de cat civilizat. Aer conditionat pe holuri, usi pe care se intra numai cu cod... ca pe partea cealalta a usii nu exista o bucata de yala este irelevant, la cat de impresionant este panoul cu butoane si luminite de pe usa... Si intri in salon.
In primul rand nici urma de aer conditionat in salon. O caldura ca in sauna. Podea acoperita cu linoleum verde-albastrui care nu a mai fost curatat de ceva vreme, noptierele cu rafturi care pica, asternuturi care au vazut vremuri mult mai bune acum vreo 10-15 ani, masa cu roti de pe care se putea manca nu putea fi folosita decat daca era acoperita de un strat serios de prosoape de harte, frigider inexistent (am mentionat cumva ca afara sunt 37 de grade si totul se strica cu viteza luminii?), tocarie obosita si scorojita, totul pare ca are la suprafata o mazga de jeg de iti e scarba sa pui mana... iar toaleta... trebuie sa te inarmezi cu foarte mult curaj sa te duci la toaleta acolo, pentru ca alternativa este constipare si/sau blocaj renal...
Mizeria troneaza peste tot. De la lift, la saloane, la oameni. In ciuda faptului ca stiu cum merge sistemul, mi se pare inadmisibil sa ceri bani sa iti faci meseria pentru care esti deja platit. Iar ciseasa de pe coliva nu au fost ce 2 gandaci de pe tocul usii, ci sobolanul care se plimba in voie prin salon. Sobolan inteligent. La neurologie sunt mult mai putine sanse sa poata alerga cineva cu cadrul dupa tine, cand marea majoritate nu pot duce singuri lingura la gura.
Iar comportamentul personalului spitalului vis-a-vis de acest "co-locatar" a fost uimitor. Anuntati pe la 12 noaptea ca exista un sobolan in camera, abia dimineata cand a venit medicul de garda in vizita si a aflat de existenta lui s-a si facut ceva in sensul asta. Cu chiu cu vai... plus indignarea vadita a celor care trebuiau sa se ocupe de asta. Se luasera de una de la curatenie. Cum adica? Cine a zis ca sunt sobolani? Adica... cine a indraznit?
Si pentru ca nimeni sa nu faca nimic altceva decat este absolut necesar, aia cu gura mare au astupat gaura, au plecat. Apoi a venit una, a luat molozul, a plecat. Pana s-a externat tata nu venise nimeni sa spele pe jos si eventual sa dezinfecteze.
Sa nu fiu inteleasa gresit. Nu contest capacitatea medicilor de acolo. In fond medicul neurolog al lui tata este unul foarte bun (si constient ca alea nu sunt conditii de tinut bolnavii), dar este strigator la cer si inadmisibil sa te internezi in spital si mizeria sa fie pana la tavan.
Luati de aici ca sa vedeti de ce conditii NU veti avea parte.
miercuri, 17 august 2011
marți, 16 august 2011
Marlin - Obzor
Decent restaurant, OK food, great cakes, the serving left a lot to be desired. Loved the menus.
miercuri, 18 mai 2011
marți, 17 mai 2011
The Wicker Man (1973)
Deci, Nicholas Cage ar trebui sa se rusineze ca a jucat vreodata in remake-ul acestui film. Wicker Man-ul lui Cage este penibil, prost scris si nu merita sa poarte numele de remake. Este ridicol, si mai ales este exact opusul originalului din 1973.In esenta povestea este aceeasi, un politist care ajunge pe o insula cu scopul de a investiga disparitia unei fetite, despre care nimeni nu recunoaste ca ar exista. Plus un cult religios dubios care il cam socheaza pe politist.
Si de aici apar diferentele majore. Plolitistul este un britanic extrem de religios care ajunge pe insula Summerisle sa investigheze presupusa disparitie a unei fetite si da peste un sat in care toti neaga ca fetita ar fi existat, plus ca sexul este ca si respiratul, se intampla peste tot, oricand si oricum. Copii primesc o educatie foarte speciala la scoala, virginii sunt trimis "in dar" ca si "sacrificiu" pentru Afrodita, fetei hangiului in timp ce "menestrelii" le furnizeaza muzica de atmosfera.
Pentru politistul cel religios, fiecare discutie pare a fi o noua ocazie de a face un atac de apoplexie. Seninatatea cu care toti vorbesc si ii povestesc despre obiceiurile lor care sunt flagrant contrare cu cele ale politistului creeaza un excelent umor de situatie. Dialogul este inteligent, amuzant, logic.
Incepe sa iti para rau pentru bietul politist, care pe masura ce trece timpul, incepe sa fie din ce in ce mai contrariat, frustrat, si exasperat.
Si ca bonus Christopher Lee este extra creepy in rolul lui de Lord Summerisle.
Este un film care merita vazut si care nu merita nedreptatea de a avea un remake atat de dezastruos ca cel din 2006.
luni, 16 mai 2011
De ce nu-mi place de Barcelona (de 5 ani si ceva)
http://youtu.be/OJBT7UGO5bw
teatralitate, holier than God attitude and Busquets (i-as fi spart fata in locul lui Motta dupa cartonasul rosu primit gratuit) (vroiam doar sa postez link-ul ca sa imi aduc aminte de meciul cu Chelsea cand pur si simplu m-au disperat cu arbitrul lor)
teatralitate, holier than God attitude and Busquets (i-as fi spart fata in locul lui Motta dupa cartonasul rosu primit gratuit) (vroiam doar sa postez link-ul ca sa imi aduc aminte de meciul cu Chelsea cand pur si simplu m-au disperat cu arbitrul lor)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)