joi, 10 ianuarie 2008

Boobies of the day - Special double edition: Nicole Graves & Jennifer Ellison

It's a double edition pentru ca am dat peste 2 tipe destul de bunicele la expresia fetei(??!!!??) ....logic ca au tatele mari si frumoase, asa cum ar trebui sa le aiba toate fetele pentru ca noi barbatii sa avem la ce sa ne uitam...de una din tipe auzisem si mai vazusem poze, Jennifer Ellison, fosta gagica a lui Steven Gerrard de la Liverpool si probabil fosta gagica a altor cativa fotbalisti (e un cerc vicios in Premier League...orice bunaciune trece cel putin prin patul a 10 fotbalisti)...



via HollywoodTuna

si a doua gagica nu am auzit de ea, dar are niste asseturi impresionante...ladies and especially gentlemen, here's Nicole Graves...



via Bastardly

Cum fu la munte

De data asta poze, poate ceva comentarii, si mai ales poze facute pe traseu la Curmatura.

De frig ce era inghetase apa peste rau...





In poienita la izvor. Apa curgea prin gheata.




Pisica de la cabana. Mananca orice si fura chiar si de pe masa daca nu esti atent.

Unul dintre Saint-bernrzii de la cabana. Asta e masculul Max. Cel mai bland si cuminte catel...


Magarii de la cabana. Ala negru era ragusit de tot. Ala gri se tot lua la harta cu cainii.





La intoarcere pe carare.... in stanga sau in dreapta zapada era pana la genunchi... asa ca se circula cam greu, plus ca se formase si gheata.

Catelul care ne-a urmarit cam tot drumul la plecare, inclusiv prin padure... Era cam fricos si ne tot ocolea. Nu se apropia mai mult de 3-4 metri de noi.


Eu cu Alex in departare... abia astept sa mergem din nou tot pe zapada.

Deja apunea soarele si era abia vreo 4 dupa-amiaza. Cand am ajuns in vale era deja un pic intunecat.



Cladirea asta se vedea de la balcon... Era abandonata si nu mai avea niciun fel de ferestre. Ce mi-a atras atentia a fost faptul ca fiecare camera era varuita in alta culoare.

Am facut planuri cu Alex sa mai facem o vizita Brasovului. De data asta cu tot cu camera. Asa o sa fotografiez absolut tot ce imi place si mi se pare interesant. Cladirea asta evident va fi unul din subiecte.

Un alt fel de dreptate

Butonand telecomanda am nimerit pe un canal TV la care din pacate nu ma uit prea des: Explorer. Era o emisiune al carui nume nu l-am prins, insa era vorba despre metode un pic mai altfel de a face dreptate.

In anul 1994 in Rwanda s-a petrecut genocidul despre care toti am auzit, lupta dintre hutu si tutsi. Cine a vazut filmul "Hotel Rwanda" stie despre ce vorbesc. Astazi, la 13 ani dupa, a fost pus in practica un sistem numit "Gacaca". Este un fel de proces care incearca sa aduca adevarul al lumina si sa reconcilieze cele doua parti: victimele si agresorii. Poate suna un pic ciudat, dar in felul asta se incearca stingerea conflictelor, pedepsirea celor vinovati si aducerea unui strop de liniste in viata celor care au pierdut pe cineva drag.

Intreaga comunitate este invitata sa fie martor si sa depuna declaratii, la fel ca si condamnatii. Din pacate nu exista avocati pentru fiecare acuzat sau acuzator in parte, asa ca unii condamnati hutu considera ca nu au mereu parte de un proces cinstit. Odata ce un acuzat este eliberat din cauza a prea putine dovezi, este eliberat pana la urmatoarea intrunire Gacaca.

Tare sunt curioasa...daca un asemenea sistem ar functiona vreodata la noi. Ma intreb asta pentru ca nimeni nu arata vreun semn de agresiune, nimeni nu sarea la gatul nimanui. Si aici vorbim de oameni acuzati de genocid si oameni care si-au pierdut poate intreaga familie in '94.

Exista evident riscul ca cei care depun marturii si aduc dovezi impotriva unui acuzat sa se afle in pericol. Pentru ca nu toti sunt dispusi sa-si asume responsabilitatea pentru partea luata la genocid si sa ramana pe viata in puscarie. Ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca daca un comndamnat isi recunoaste faptele, el poate beneficia de reducerea la jumatate a sentintei.

Oamenii isi doresc liniste si ca adevarul sa iasa la suprafata. Probabil ca acest lucru nu se va intampla prea curand, insa macar se face un efort in sensul asta.