marți, 12 mai 2009
Mega Shark vs Giant Octopus Trailer
Nu exista destule LOL-uri in tot Internetul pentru acest film!!!
luni, 11 mai 2009
Sibiu - 2 Mai
Dupa o noapte de dormit bustean si trezit la 6 dimineata pentru ca un pusti nu avea somn si se distra urland pe holul hotelului, ne-am hotarat sa nu mai ramanem inca o noapte in Paltinis ci sa mergem inspre Gura Raului. Prin urmare, am bagat bagajele in masini si la 9 fix faceam coada la telescaun ca sa urcam si noi sa vedem nu-stiu-ce varf. Nu a durat mult si au mai aparut cativa matinali ca noi si sa facut minimul de 10 persoane pentru care pornea masinaria. Pentru mine a fost prima data cand m-am suit in telescaun si trebuie sa spun ca nu m-as mai fi dat jos.
Varful cu pricina se pare ca l-am "pierdut", ca toate drumurile de unde eram noi nu duceau decat in jos si nu in sus, ca orice drum normal care duce spre un varf. Dar am dat in schimb peste milioane de branduse! (eh... nu chiar milioane, dar oricum foarte multe :D)
Din telescaun se vedea inclusiv hotelul in care am stat noi cu o noapte in urma.
Si iarasi caini... asta era frumos tare, dar nu prea prietenos.
Asta in schimb, era un frumos si un cersetor si un mancau.
De la Paltinis am facut un ocol pana la tabara de la Santa, care nu mai e tabara de vreo 3-4 ani... Si am aflat cu stupoare ca preturile de inchiriere sunt chiar mici. Pentru 3 zile (daca nu ma insel), cea mai ieftina cabana costa 12 milioane lei (vechi) in conditiile in care cabana are 17 locuri. Ceea ce inseamna vreo 700.000 lei (vechi) de caciula. Iar locul arata minunat!
Cateii astia (da! alti catei) ne-au intampinat cum am intrat in curte. A inceput sa ne latre un caine mare de tot (tatal puilor cred) si cand a vazut ca nu ne temem ne-a lasat in pace. Tare prietenoasa a fost in schimba mama puilor. Ar fi stat toata ziua la mangaiat. Astia doi mici (am retinut decat numele masculului - Trazan!) se bagau pe langa noi doar daca era mangaiata mama lor. Tarzan (ala de mai de jos) a profitat de ocazie si a inceput sa-mi molfaie pulovarul in timp ce eu o mangaiam pe ma-sa. In viata mea nu am mai vazut caini atat de frumosi si cu o blana atat de matasoasa si lucioasa. La caini o blana lucioasa si moale este un semn foarte clar ca, cainele respectiv este foarte sanatos si foarte bine hranit.
Dupa Santa ne-am oprit la Schit. O bisericuta minuscula, intr-o gradina impecabil ingrijita. Lume destula, si totusi liniste. Mi se pare ciudat cum oamenii devin brusc piosi si respectuosi in astfel de locuri. Poate ca e respectul fata de ceea ce reprezinta locul, poate fata de credinta celor aflati la slujba sau poate pentru a nu deranja prea mult pe cei care locuiesc in frumoasa casa de langa. Curtea, destul de mica, cuprinde 2 case si schitul, insa in gradina asta se vedea cat de gospodar a fost cel care a gandit totul. Niciun spatiu nu era irosit si totul aranjat cu foarte mult bun simt.
Un motan tare frumos vana pasari in curtea schitului...
Si evident inca un caine. Ne-a ignorat cu desavarsire. L-am srigat, l-am chemat... nimic!
Si schitul...
Dupa schit am mers la Barajul Gura Raului, unde am mai inghetat un pic de frig... cel putin eu.
Doi catei dementi si foarte frustrati ca nu puteau cobori de unde erau. Ala mic si deschis la culoare latra tare ragusit si comic, foarte suparat ca nu are cum sa ajunga la noi astia de la baraj si la nenea venit in vizita la stapanul sau.
Derapta....
Centru....
Stanga...
Dupa vizita la baraj si dupa ce am dardait suficient, ne-am hotarat sa coboram si sa facem gratarul. Ne-am oprit pe pajistea de langa (aproximatix ca e destula distanta) baraj si am facut gratarul langa rau.
Inca un caine cersetor. Mare, frumos, dar destul de neincrezator. Pana la urma l-am imbuibat si pe asta. :D
Si broaste... faceau asa o galagie...
Doi labradori, mascul si femela absolut dementi. Masculul avea o obsesie cu sticlele. Mereu cara cate una in bot. S-au apucat sa latre caii, carutele... femele la un moment dat a venit langa mine, mi-a dat una cu botul peste paharul cu apa pe care-l tineam in mana, eu am inclinat paharul si ea a baut toata apa ramasa in pahar... Probabil ca ii era sete...
Dupa un gratar delicios si dupa ce ne-am prajit la soare destul. ne-am dat seama ca iar nu avem cazare si ca e cazul sa gasim unde sa dormim si in noaptea asta sau pornim inapoi spre Bucuresti.
Cazare am gasit in Gura Raului. Noroc ca la dus (cand am trecut spre baraj) ne-au spus niste babute despre o pensiune unde sigur mai sunt locuri, asa ca dupa ce ne-am fatait un pic prin sat, am ajuns la pensiunea "Mariana" unde am si ramas.
Pensiunea Mariana este a unui cuplu deosebit de dragut. Niste oameni tare cumsecade, care ne-au intampinat cu bucurie. Imediat au dus masa in gradina din spate, niste vin roze minunat si niste prajituri de casa delicioase. Ne-au facut sa ne simtim ca si cum am fi fost in vizita la niste rude care sunt bucuroase ca ne vad. Camerele mari, curate si foarte calduroase. Paturile foarte confortabile si cu niste pilote... Alx s-a indragostit. Dimineata nu mai vroia sa se dea jos din pat :D. La pensiune am descoperit si cainele/cainii familiei.
Tzuchi
Si Tobi (care este de fapt al vecinilor, dar care numai acasa nu sta...)
Tzuchi cred ca era ori frustrat rau ori homosexual ori ambele. Bietul Tobi era molestat odata la 5 minute. Tobi, un mancau si un cersetor, il maraia pe Tzuchi cand il calarea, dar apoi iarasi se juca cu el... probabil ca era indecis...
Primul loc in care am vazut anvelope si aspiratoare transformate in ghivece de flori...
Love... Love... Love..
La un moment dat domnul ne-a intrebat daca vrem sa facem poze cu calul. Eu am crezut initial ca glumeste. Ca face misto de niste bucuesteni veniti la tara si care nu au vazut pana acum cal. Ei bine cand omul s-a infiintat cu o minunatie de cal negru, gigantic, tare cuminte... am ramas cu gura cascata. In viata mea nu am mai vazut vreun animal atat de curat. Pe mana, in afara de putin praf nu a ramas niciun fel de miros. Iar ca sa ajungi in gradina din spate, trebuia sa treci prin sura. In afara de fanul proaspat cosit nu mirosea a nimic altceva, cu toate ca omul avea animale in curte.
Pana a facut doamna curat in camere noi am urcat pe o coasta din spatele casei, de unde se vedea pana la Sibiu. Am urcat destul de greu (deh... oboseala si vantul care s-a starnit)...
Seara ne-am delectat iarasi cu bere si cu inghetata (!), cu un dush cu apa fierbinte si cu un pat al naibii de confortabil.
Varful cu pricina se pare ca l-am "pierdut", ca toate drumurile de unde eram noi nu duceau decat in jos si nu in sus, ca orice drum normal care duce spre un varf. Dar am dat in schimb peste milioane de branduse! (eh... nu chiar milioane, dar oricum foarte multe :D)
Din telescaun se vedea inclusiv hotelul in care am stat noi cu o noapte in urma.
Si iarasi caini... asta era frumos tare, dar nu prea prietenos.
Asta in schimb, era un frumos si un cersetor si un mancau.
De la Paltinis am facut un ocol pana la tabara de la Santa, care nu mai e tabara de vreo 3-4 ani... Si am aflat cu stupoare ca preturile de inchiriere sunt chiar mici. Pentru 3 zile (daca nu ma insel), cea mai ieftina cabana costa 12 milioane lei (vechi) in conditiile in care cabana are 17 locuri. Ceea ce inseamna vreo 700.000 lei (vechi) de caciula. Iar locul arata minunat!
Cateii astia (da! alti catei) ne-au intampinat cum am intrat in curte. A inceput sa ne latre un caine mare de tot (tatal puilor cred) si cand a vazut ca nu ne temem ne-a lasat in pace. Tare prietenoasa a fost in schimba mama puilor. Ar fi stat toata ziua la mangaiat. Astia doi mici (am retinut decat numele masculului - Trazan!) se bagau pe langa noi doar daca era mangaiata mama lor. Tarzan (ala de mai de jos) a profitat de ocazie si a inceput sa-mi molfaie pulovarul in timp ce eu o mangaiam pe ma-sa. In viata mea nu am mai vazut caini atat de frumosi si cu o blana atat de matasoasa si lucioasa. La caini o blana lucioasa si moale este un semn foarte clar ca, cainele respectiv este foarte sanatos si foarte bine hranit.
Dupa Santa ne-am oprit la Schit. O bisericuta minuscula, intr-o gradina impecabil ingrijita. Lume destula, si totusi liniste. Mi se pare ciudat cum oamenii devin brusc piosi si respectuosi in astfel de locuri. Poate ca e respectul fata de ceea ce reprezinta locul, poate fata de credinta celor aflati la slujba sau poate pentru a nu deranja prea mult pe cei care locuiesc in frumoasa casa de langa. Curtea, destul de mica, cuprinde 2 case si schitul, insa in gradina asta se vedea cat de gospodar a fost cel care a gandit totul. Niciun spatiu nu era irosit si totul aranjat cu foarte mult bun simt.
Un motan tare frumos vana pasari in curtea schitului...
Si evident inca un caine. Ne-a ignorat cu desavarsire. L-am srigat, l-am chemat... nimic!
Si schitul...
Dupa schit am mers la Barajul Gura Raului, unde am mai inghetat un pic de frig... cel putin eu.
Doi catei dementi si foarte frustrati ca nu puteau cobori de unde erau. Ala mic si deschis la culoare latra tare ragusit si comic, foarte suparat ca nu are cum sa ajunga la noi astia de la baraj si la nenea venit in vizita la stapanul sau.
Derapta....
Centru....
Stanga...
Dupa vizita la baraj si dupa ce am dardait suficient, ne-am hotarat sa coboram si sa facem gratarul. Ne-am oprit pe pajistea de langa (aproximatix ca e destula distanta) baraj si am facut gratarul langa rau.
Inca un caine cersetor. Mare, frumos, dar destul de neincrezator. Pana la urma l-am imbuibat si pe asta. :D
Si broaste... faceau asa o galagie...
Doi labradori, mascul si femela absolut dementi. Masculul avea o obsesie cu sticlele. Mereu cara cate una in bot. S-au apucat sa latre caii, carutele... femele la un moment dat a venit langa mine, mi-a dat una cu botul peste paharul cu apa pe care-l tineam in mana, eu am inclinat paharul si ea a baut toata apa ramasa in pahar... Probabil ca ii era sete...
Dupa un gratar delicios si dupa ce ne-am prajit la soare destul. ne-am dat seama ca iar nu avem cazare si ca e cazul sa gasim unde sa dormim si in noaptea asta sau pornim inapoi spre Bucuresti.Cazare am gasit in Gura Raului. Noroc ca la dus (cand am trecut spre baraj) ne-au spus niste babute despre o pensiune unde sigur mai sunt locuri, asa ca dupa ce ne-am fatait un pic prin sat, am ajuns la pensiunea "Mariana" unde am si ramas.
Pensiunea Mariana este a unui cuplu deosebit de dragut. Niste oameni tare cumsecade, care ne-au intampinat cu bucurie. Imediat au dus masa in gradina din spate, niste vin roze minunat si niste prajituri de casa delicioase. Ne-au facut sa ne simtim ca si cum am fi fost in vizita la niste rude care sunt bucuroase ca ne vad. Camerele mari, curate si foarte calduroase. Paturile foarte confortabile si cu niste pilote... Alx s-a indragostit. Dimineata nu mai vroia sa se dea jos din pat :D. La pensiune am descoperit si cainele/cainii familiei.
Tzuchi
Si Tobi (care este de fapt al vecinilor, dar care numai acasa nu sta...)
Tzuchi cred ca era ori frustrat rau ori homosexual ori ambele. Bietul Tobi era molestat odata la 5 minute. Tobi, un mancau si un cersetor, il maraia pe Tzuchi cand il calarea, dar apoi iarasi se juca cu el... probabil ca era indecis...Primul loc in care am vazut anvelope si aspiratoare transformate in ghivece de flori...
Love... Love... Love..
La un moment dat domnul ne-a intrebat daca vrem sa facem poze cu calul. Eu am crezut initial ca glumeste. Ca face misto de niste bucuesteni veniti la tara si care nu au vazut pana acum cal. Ei bine cand omul s-a infiintat cu o minunatie de cal negru, gigantic, tare cuminte... am ramas cu gura cascata. In viata mea nu am mai vazut vreun animal atat de curat. Pe mana, in afara de putin praf nu a ramas niciun fel de miros. Iar ca sa ajungi in gradina din spate, trebuia sa treci prin sura. In afara de fanul proaspat cosit nu mirosea a nimic altceva, cu toate ca omul avea animale in curte.
Pana a facut doamna curat in camere noi am urcat pe o coasta din spatele casei, de unde se vedea pana la Sibiu. Am urcat destul de greu (deh... oboseala si vantul care s-a starnit)...
Seara ne-am delectat iarasi cu bere si cu inghetata (!), cu un dush cu apa fierbinte si cu un pat al naibii de confortabil.
Zi neagra in viata mea...
La semafor l-am recunoscut pe Minune... In acest timp in spatele meu un cuplu de manelisti strigau dupa el si-i faceau cu mana...
Ma duc in coltul meu sa plang si sa ma joc cu lama... pe intuneric...
Ma duc in coltul meu sa plang si sa ma joc cu lama... pe intuneric...
vineri, 8 mai 2009
No Do Trailer
Un alt film spaniol al lui Elio Quiroga. Un film care pare foarte promitator. Oricum spaniolii au inceput sa scoata in ultima vreme filme extrem de bune. Rec de exemplu.
O descriere mult mai buna decat as putea eu sa o fac, o fac cei de la Twitch.
aici
O descriere mult mai buna decat as putea eu sa o fac, o fac cei de la Twitch.
aici
Sibiu - 1 Mai
Asa cum am mai spus de 1Mai am plecat inspre Sibiu si mai ales imprejurimi. La 7 dimineata noi ieseam din Bucuresti. Autostrada Bucuresti-Pitesti libera, lejera. Drmul a fost o placere. Prima oprire am facut-o la Dedulesti unde (se lauda ei) au cei mai buni mici din Romania. Nu stiu daca sunt chiar cei mai buni, dar au fost tare gustosi (o fi fost si foamea de vina?)
Evident, cainii aferenti nu au scapat ne-pozati si ne-hraniti...
Dupa micii de la Dedulesti am pornit iar la drum si urmatoarea oprire a fost la Cozia.
Cred ca e inutil sa spun ceva despre Cozia. Nici nu ma mir ca unii oameni aleg sa se calugareasca atunci cand vizitez un asemenea loc (aceeasi senzatie am avut-o si la Meteora). Totul este atat de frumos si de bine alcatuit, nimic nu e in plus sau in minus, peisajul este de vis... pare cu adevarat locul ideal unde sa-ti petreci viata.
Dupa Cozia ne-am continuat drumul catre Sibiu. Evident ca neavand cazare nu aveam nici o directie clara in care sa ne indrepatm, asa ca atunci cand am vazut aglomeratia de la intrare in Sibiu, am decis sa pormin spre Cisnadie/Cisnadioara.
Totul, dar absolut TOTUL in materie de cazare era ocupat acolo. Am dat telefoane, ne-am plimbat de nebuni o jumate de zi si nu am gasit nimic. Incepuse sa se puna problema ce facem daca nu gasim cazare. Ne intoarcem in Bucuresti?
Am hotarat sa pornim inainte spre Paltinis pentru ca, ne-am zis noi, nu se poate sa nu gasim cazare. Chiar daca nu stam toti in aceeasi vila/pensiune/hotel. Eram totusi 8 oameni....
Ajunsi in Paltinis am gasit imediat cazare la hotelul Casa Turistilor.
Hotelul mi-a placut in mod deosebit. Nu pentru ca oferea cine-stie-ce lux, dar ca oferea destul de multe pentru pretul cerut. Pe scurt, am dat 140 lei pe o camera dubla, cu mic-dejun inclus, cu acces la sauna, sala de forta, jacuzzi, tenis de masa si biliard (masa de biliard era veche, antica si de demult, cu vreo 2-3 seturi de bile si cu tacuri strambe, dar tot ne-am distrat)... ah... si fooseball (Alex a jucat cu echipa cu 2 jucatori handicapati: unul fara cap si celalalt fara picioare, dar tot m-a batut detasat). Sa continui cu camera... in primul rand camerele sunt mari, foarte curate (cel putin a noastra), cu paturi confortabile, caldura si apa calda non-stop. Partea cu caldura la munte si apa calda non-stop poate parea o chestie de la sine inteleasa, dar tinand cont ca pentru multi hotelieri, acestea sunt 2 necunoascute, am invatat sa le apreciez la adevarata valoare. Nimic nu e mai nasol decat sa te trezesti intr-o camera inghetata in care ai tremurat toata noaptea sau sa vrei sa faci un dush fierbinte si sa dai de apa sloi. Asa ca ne-am cazat, toti 8, pe la 5 seara.
Si ca sa nu pierdem ziua (sau ce a mai ramas din ea) aiurea, am pornit spre telescaun pe scurtatura. O coasta destul de abrupta, cam murdara si cu cateva ramasite de zapada. Urcusul mi s-a parut tare greu, mai ales ca eram obosita, intepenita de la atata stat in masina si pentru ca toata panta era acoperita de o iarba lunga, moale, care facea ca fiecare pas sa fie instabil. La intoarcere am jucat un pic de tenis de masa, un pic de biliard (dau niste lovituri uluitoare cu tacul stramb :D) si am aruncat un ochi pe la sala de forta.
Evident ca nu puteam termina altfel seara decat cu o bere pe terasa restaurantului hotelului. Nu conta ca era destul de frig si ca statea sa ploua. Am chemat un chelner destul de reticent, care initial nu a prea vrut sa creada ca vrem sa stam afara, pe terasa, in frig, sa bem berile reci :))
Pana la urma am cedat nervos si ne-am mutat in restaurant la caldurica. Dar asta abia dupa ce am terminat berea si am ajuns la concluzia ca daca vrem sa mancam si inghetata trebuie sa intram in restaurant. La restaurant am aflat ca nu mai are decat inghetata de piersici. Asa ca am comandat inghetata de piersici. Nu mica ne-a fost mirarea cand s-a intors cu o cupa cu inghetata portocalie si una maro! Am luat eu inghetata maro (am presupus ca era cu ciocolata/cacao/ceva de genul) si varul lui Alex inghetata portocalie care trebuia sa fie de piersici. Surpriza! Era de pepene galben. Am zis ca nu refuzam ighetatele ca cine stie cu ce se mai intoarce chelnerul. Una peste alta, am ras de m-a durut burta... o fi fost oboseala de vina, berea, sau ambele. Nu mai conteaza pentru ca ne-am simtit excelent.
Evident, cainii aferenti nu au scapat ne-pozati si ne-hraniti...
Dupa micii de la Dedulesti am pornit iar la drum si urmatoarea oprire a fost la Cozia.
Cred ca e inutil sa spun ceva despre Cozia. Nici nu ma mir ca unii oameni aleg sa se calugareasca atunci cand vizitez un asemenea loc (aceeasi senzatie am avut-o si la Meteora). Totul este atat de frumos si de bine alcatuit, nimic nu e in plus sau in minus, peisajul este de vis... pare cu adevarat locul ideal unde sa-ti petreci viata.
Dupa Cozia ne-am continuat drumul catre Sibiu. Evident ca neavand cazare nu aveam nici o directie clara in care sa ne indrepatm, asa ca atunci cand am vazut aglomeratia de la intrare in Sibiu, am decis sa pormin spre Cisnadie/Cisnadioara.Totul, dar absolut TOTUL in materie de cazare era ocupat acolo. Am dat telefoane, ne-am plimbat de nebuni o jumate de zi si nu am gasit nimic. Incepuse sa se puna problema ce facem daca nu gasim cazare. Ne intoarcem in Bucuresti?
Am hotarat sa pornim inainte spre Paltinis pentru ca, ne-am zis noi, nu se poate sa nu gasim cazare. Chiar daca nu stam toti in aceeasi vila/pensiune/hotel. Eram totusi 8 oameni....
Ajunsi in Paltinis am gasit imediat cazare la hotelul Casa Turistilor.
Hotelul mi-a placut in mod deosebit. Nu pentru ca oferea cine-stie-ce lux, dar ca oferea destul de multe pentru pretul cerut. Pe scurt, am dat 140 lei pe o camera dubla, cu mic-dejun inclus, cu acces la sauna, sala de forta, jacuzzi, tenis de masa si biliard (masa de biliard era veche, antica si de demult, cu vreo 2-3 seturi de bile si cu tacuri strambe, dar tot ne-am distrat)... ah... si fooseball (Alex a jucat cu echipa cu 2 jucatori handicapati: unul fara cap si celalalt fara picioare, dar tot m-a batut detasat). Sa continui cu camera... in primul rand camerele sunt mari, foarte curate (cel putin a noastra), cu paturi confortabile, caldura si apa calda non-stop. Partea cu caldura la munte si apa calda non-stop poate parea o chestie de la sine inteleasa, dar tinand cont ca pentru multi hotelieri, acestea sunt 2 necunoascute, am invatat sa le apreciez la adevarata valoare. Nimic nu e mai nasol decat sa te trezesti intr-o camera inghetata in care ai tremurat toata noaptea sau sa vrei sa faci un dush fierbinte si sa dai de apa sloi. Asa ca ne-am cazat, toti 8, pe la 5 seara.
Si ca sa nu pierdem ziua (sau ce a mai ramas din ea) aiurea, am pornit spre telescaun pe scurtatura. O coasta destul de abrupta, cam murdara si cu cateva ramasite de zapada. Urcusul mi s-a parut tare greu, mai ales ca eram obosita, intepenita de la atata stat in masina si pentru ca toata panta era acoperita de o iarba lunga, moale, care facea ca fiecare pas sa fie instabil. La intoarcere am jucat un pic de tenis de masa, un pic de biliard (dau niste lovituri uluitoare cu tacul stramb :D) si am aruncat un ochi pe la sala de forta.
Evident ca nu puteam termina altfel seara decat cu o bere pe terasa restaurantului hotelului. Nu conta ca era destul de frig si ca statea sa ploua. Am chemat un chelner destul de reticent, care initial nu a prea vrut sa creada ca vrem sa stam afara, pe terasa, in frig, sa bem berile reci :))Pana la urma am cedat nervos si ne-am mutat in restaurant la caldurica. Dar asta abia dupa ce am terminat berea si am ajuns la concluzia ca daca vrem sa mancam si inghetata trebuie sa intram in restaurant. La restaurant am aflat ca nu mai are decat inghetata de piersici. Asa ca am comandat inghetata de piersici. Nu mica ne-a fost mirarea cand s-a intors cu o cupa cu inghetata portocalie si una maro! Am luat eu inghetata maro (am presupus ca era cu ciocolata/cacao/ceva de genul) si varul lui Alex inghetata portocalie care trebuia sa fie de piersici. Surpriza! Era de pepene galben. Am zis ca nu refuzam ighetatele ca cine stie cu ce se mai intoarce chelnerul. Una peste alta, am ras de m-a durut burta... o fi fost oboseala de vina, berea, sau ambele. Nu mai conteaza pentru ca ne-am simtit excelent.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)