miercuri, 27 august 2008

Din week-end

Asa cum am mai spus, in week-endul asta am fost la Slanic - Prahova.

Mai intai a trebuit sa ne adunam cu toti. Asta am facut-o la Romana, intr-o curte plina de cactusi superbi.





Dupa ce ne-am impartit in masini, am pornit spre Slanic.


Si dupa un drum plin de serpentine pe care era sa ne "pupam" cu o vaca care mergea pe mijlocul drumului, am ajuns la salina - Mina Unirea. Eu m-am cam speriat de coada enorma formata la intrare, dar ne-am miscat destul de rapid.


Tinand cont de marea de oameni ce venisera sa viziteze salina, toaletele erau surprinzator de curate. Mirosea rau, un pic murdar pe jos, dar nimic insuportabil sau ingretosator.


Am intrat in salina cam dupa vreo ora de stat la coada. Ne-am inghesuit vreo 10-12 oameni intr-un lift a carui coborare ne-a creat un pic emotii. Odata ajunsi jos am ramas cu gura cascata cand am vazut tavanele alea gigantice, dar mai ales modelul de pe pereti. Nu stiam ca sarea lustruita arata exact ca marmura. Pacat ca era lumina difuza si pozele nu au iesit prea bine (o parte din ele). Nici temperatura de 12 grade (diferenta de peste 20 de grade fata de suprafata) nu a deranjat deloc, nefiind umezeala foarte mare, temperatura aerului nu parea asa de scazuta.

Locul de joaca amenajat pentru copii. Si erau destui care topaiau in castelul ala.

Statuile mi-au placut tare mult. Fiind mult mai bine iluminate, modelul sarii si lustrul ieseau in evidenta.



Expozitie de chihlimbar si sare gema.



Ramasitele vechilor scari...

Mihai Viteazul... sculptura neterminata inca...

Si un pic de istorie:

Putul liftului cu care am coborat si urcat. 208 m... distanta cam mare si nasol rau daca se intampla ceva cu liftul.

Si un seif uitat pe acolo.
O ultima privire catre mozaicul tavanului si apoi am pornit spre suprafata.


Si am ajuns la Baia Baciului sa facem baie in apa sarata. Abia apoi am aflat cate de sarata e apa aia... cand au inceput sa ma usture toate si cand am luat o gura buna de saramura.



Copacul asta i-a placut lui Alex la nebunie. Parea un bonsai. Foarte misto.

Frumos amenajat strandul si foarte curat.


Grota Miresei din care nu a mai ramas mare lucru...




Restaurantul Grota Miresei. Arata foarte foarte bine. La fel si terasa. Pacat ca nu am mai avut timp s ane oprim sa bem o bere acolo... incepuse sa bata si un vant... Asa ca am fugit spre masini si am pornit inapoi spre Bucuresti.

Niciun comentariu: